Deși suntem deja în februarie, mie mi se pare că doar acum am trecut pragul spre 2021. Luna ianuarie pentru mine a însemnat pauză, reflecții și decizii.

Dar înainte de a îți spune mai multe despre asta, aș dori să fac un sumar al anului trecut.

Pe la mijlocul lunii noiembrie am simțit deja spiritul Crăciunul: mirosul de turtă dulce a umblut tot apartamentul și luminițele de Crăciun au iluminat sufrageria. Eram ferm convinsă că voi avea o perioadă magică până la Crăciun.

Comenzile au început să intre, iar eu meticuloasă fiind, am făcut un plan foarte bine pus la punct ca toate cărțile să fie tipărite și livrate în timp util.

Însă au fost două aspecte la care nu m-am gândit:

Primul: deși am închis comenzile în data de 6 decembrie, am primit mai multe solicitări după această dată și nu am putut să refuz pe nimeni. Pur și simplu nu m-a lăsat inima.

Al doilea aspect: nu m-am așteptat ca tipărirea cărților să dureze 2-3 săptămâni, când în mod normal acest proces durează undeva între 3-5 zile.

Așa s-a întâmplat că în 22 decembrie încă eram la poștă să expediez coletele, iar pe cele din Cluj le-am livrat personal, ca să mă asigur că ajung la destinație înainte de Crăciun.

Cu toate acestea, m-am simțit vinovată și copleșită. Nu m-am putut gândi la nimic altceva, decât la ce aș fi putut face mai bine.

După cum era de așteptat, Crăciunul nu a fost deloc magic pentru mine. Atunci a fost momentul în care m-am întrebat: DE CE? Ce rost au toate astea?

Pentru mine Pokapi înseamnă bucurie, creativitate, reîncărcare și dezvoltare. Dacă toate astea se transformă în nevoie, nu mai are nici un farmec.

Așadar am închis laptopul, am oprit notificările pe telefon și m-am bucurat de momentele libere: am citit, am ascultat muzică, am gătit și am ieșit la plimbare.

După o scurtă perioadă am simțit că lipsea ceva… Pot spune că am ajuns la răscruce de drumuri: renunț la tot ce am reușit să construiesc până acum sau continui? Și ce înseamnă dacă îmi continui activitatea? Îmi sacrific timpul liber? Nicidecum nu-mi doresc asta. Și atunci care este motivația? Ce îmi dă energie ca să continui?

Soțul meu a fost cel care m-a ajutat să răspund la aceste întrebări. Mi-a spus în felul următor: „Nu te uita doar la perioada dinaintea Crăciunului, uită-te la tot anul per ansamblu si vei vedea câte bucurii ți-a adus Pokapi.”

Și într-adevăr, când am început să mă gândesc la toate momentele petrecute în cadrul proiectului Pokapi, mi-am dat seama cât de multe am primit: cunoștințe, prieteni, colaborări noi, am reușit să construiesc un website de la zero și poate cel mai important aspect e că am început să am încredere în mine, lucru care nu s-a întâmplat până acum.

ASTA este motivația mea, ASTA îmi dă energie.

Așadar, am decis să nu mă dau bătută. O să mă odihnesc când voi avea nevoie, dar în același timp îmi continui drumul până îmi ating scopul.

Despre scop și misiune voi vorbi într-o altă postare.

Până atunci, dacă te regăsești în povestea mea, te rog să îmi scrii. Mi-ar face plăcere să povestim, să ne încurajăm reciproc.

Să ai o zi frumoasă și La mulți ani! 

Szidi

Poză de Justin Luebke pe Unsplash.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *